Homeopatia – 100% siguranță

Homeopatia – 100% siguranță

Total lipsită de toxicitate, fără reacții adverse și fără contraindicații.

Homeopatia, ramură a medicinei complementare și alternative (CAM), constituie o modalitate terapeutică medicală non-invazivă. Baza prescripției homeopatice este principiul similarității: “SIMILIA SIMILIBUS CURENTUR”, respectiv ceea ce vindecă un bolnav, la omul sănătos produce boală similară. Legea similarității a fost pentru prima dată enunțată de catre Hipocrat (460 -370 î. Hr), părintele medicinei, pentru ca apoi, abia în prima jumătate a secolului al XIX-lea să fie dezvoltată de către medicul german Samuel Hahnemann (1755-1843), considerat fondatorul homeopatiei.

Principiul similarității poate fi exemplificat de remediul homeopatic Allium cepa (preparat din ceapă). Acesta are ca utilitate terapeutică acele stări prodromale (de debut) caracteristice rinitelor virale sau alergice respectiv secreții nazale apoase, lăcrimare intensă, congestie conjunctivală. Aceleași manifestări se declanșează la tăierea cepei urmare acțiunii substanțelor volatile degajate. Deci, ceea ce vindecă un bolnav, la omul sănătos produce manifestări de boală similară.

Remediul homeopatic deține două caracteristici:

1. diluția până la doze infinitezimale;
2. dinamizarea (potențarea) prin triturare sau sucusare (agitare).

Efectul terapeutic este direct proporțional cu gradul de diluare și potențare al substanței, ceea ce induce anularea efectului toxic, deci absența reacțiilor adverse. În practica homeopatică se utilizează diluțiile:

• decimale cu diluții seriate de 1/10: D1(1/10), D2 (1/100) … D10(1/10¹⁰), etc;
• centezimale, bazate pe diluții seriate de 1/100: CH1 (1/100), CH5(1/10¹⁰), CH15 (1/10³⁰), CH 200 (1/10⁴⁰⁰), etc;
• fifty-milesimale, bazate pe diluții seriate de 1/50 000: LM1 (1/50000), LM2 (1/25x 10⁸) etc.

Mecanismele de acțiune ale remediilor homeopatice sunt deosebit de complexe și în continuă explorare. Rezultatele cercetărilor pe acest domeniu din ultimii ani sunt explicate prin intermediul elementelor de fizică cuantică. De mare actualitate (2009) sunt studiile experimentale ce au avut drept scop obiectivarea/evidențierea acțiunii diluțiilor homeopatice. Coordonatorul acestor studii a fost câștigătorul premiului Nobel pentru Medicină și Fiziologie 2008 virusologul francez prof. Luc Montagnier, membru al echipei ce a descoperit virusul HIV. A fost demonstrat faptul că diluțiile 10^-5, 10^-12 (D5, D12) ale bacteriilor și virusurilor dezvoltă semnale electromagnetice distincte. Efecte similare au fost identificate și în cazul diluțiilor 10^-18 (CH 9 sau D18).

Studiul a evidențiat ca element critic generator al acestor semnale electromagnetice dinamizarea (potențarea) soluțiilor înalt diluate. În acest mod se aduce indirect un solid argument la ceea ce Hahnemann definea ca mod de acțiune a remediului homeopatic respectiv activarea energiei vitale. Hahnemann a postulat faptul că sănătatea și boala constituie stări diferite ale forței vitale. Devine astfel explicabilă necesitatea individualizării tratamentului fiecărui pacient. Doctrina Forței vitale a reprezentat punctul cel mai controversat al medicinei homeopatice în contextul medicinei tradiționale axată pe corpul material.

Copyright © 2016 HomeoClinic.ro. Toate drepturile rezervate.

Conţinutul acestui site internet este protejat potrivit Legii nr. 8/1996 a dreptului de autor.